Andreea Bădescu: „Living in America IV” – „No name”

11692655_1182987505060039_4385875245145106593_n

11755694_1183004138391709_2192642530872981602_nGata. S-a zis şi cu primul sezon din America vieţii, miercuri când s-a făcut oficial luna. Ne-am distrat, ne-am hăhăit, ne-am adaptat, ne-am împrietenit unii cu ceilalţi şi fiecare separat. Cum s-ar spune, am făcut o groază de lucruri („groază” sublitian, bolduit şi italizat). Ştii, se mai întâmplă uneori să ajungi în punctul în care deja oboseala te ajunge şi începi să-ţi pui întrebări despre experienţa asta, dacă merită tot efortul pe care l-ai făcut doar ca să stai fix să munceşti 3 luni aici fără nişte satisfacţii bănoase sănătoase (unii dintre noi n-am avut noroc de nişte locuri cu mult tips – bacşişuri sau job-uri simpatice, creative, ca alţii) în loc să fi stat tolănit cu burta la soare şi o cheltuială de maxim 200 lei pe săptămână – cort rulz! – în Vamă.
Şi cum Facebookul e cea mai mare sursă de inspiraţie fix nemotivaţională, când văd toate pozele voastre, dragi prieteni, nu vă invidiez, doar mă gândesc la deciziile pe care le iei în viaţă. E drăguţ, dar nu prea sănătos la cap, când realizez, cam o dată la 3 zile, că eşti prea ocupat cu munca, că tu eşti un designer de de toate, cu perspective şi ajungi în America să cureţi vestiarele oamenilor cu cristale implantate-n braţe sau să le torni apă în pahare, musai cu mâna dreaptă, că aşa e protocolul!
Peste asta, nici măcar banii nu te stimulează, că – vorba aia – BRD-ul te aşteaptă cu braţele deschise în aeroport, la întoarcere. Nu e cel mai simpatic episod pe care l-am scris, dar se mai întâmplă şi dintre cele rele, căci de pe aici învăţăm. Maybe next time (Poate data viitoare) nu o să mai fiu după multe ore muncite şi dezamăgită de oameni, aşa că o să scriu ceva pozitiv, energic, care va stârni dorinţe de American experience 🙂 Altfel, zi de zi aflu lucruri noi despre oamenii din jurul meu, care ajuta la dezvoltarea personală, fie ei americani, filipinezi sau români 🙂

You may also like

0 comments

By