„Prin fotografiile publicate atât pe profilul meu, cât și în pagina #ImagesfromGorgeousland am arătat, mai-mereu, frumosul pe care-l văd prin obiectiv” –
este mesajul postat de Iulia Georgescu – „de prin munți, din tărâmurile inimii mele. N-am vrut să arăt și altceva, deși am material. Mă cuprinde o spaimă de fiecare dată când ajung în astfel de locuri sau când văd astfel de imagini. E o jale a pădurii acolo. Plânge și cerul, de multe ori. De data asta, nu mai arăt frumosul, ci cancerul, așa cum îl denumește Alex Gavan. Vreau să arăt ce se întâmplă în locuri în care nu ajunge toată lumea, deși accesul nu e dificil. Vreau să vorbesc în imagini nu doar despre cum arată o suprafață defrișată, dar și ce râmâne în urmă: cioturi, buturi răsturnate, drumuri rupte, crengi, trunchiuri, butoaie, ulei, cabluri etc etc. Natura, săraca, s-ar regenera, dar cu câtă strădanie? În cât timp față de o zonă curățată/liberă?
Albumul e deschis oricărui iubitor de natură care are poze de genul și care vrea să mai ridice un văl de pe ochii mulțimii. Între timp, eu mulțumesc tuturor celor care au permis asta. Fiecăruia îi putem fi recunoscători pentru anomaliile climatice, inundații, dispariția unor specii de plante și animale, moștenirea pe care o lăsăm copiilor noștri etc.
Să stăm strâmb, dar să judecăm drept: când vom realiza că nu putem respira bani?”


Lasă un răspuns