Profesor Emanoil Lică – Predarea în Educația Specială : O Călătorie a Compasiunii și a Creșterii

Predarea copiilor cu dizabilități cognitive severe la domiciliu și în centre instituționale este pentru mine nu doar o meserie, ci o adevărată chemare. Fiecare întâlnire cu acești copii reprezintă o oportunitate de a aduce un strop de bucurie și de a contribui la dezvoltarea lor  într-un mod profund și personal. Această muncă necesită nu doar abilități pedagogice, ci și o conectare profundă cu sufletele acestor copii, fiecare având propria poveste unică de spus. Primul pas în această călătorie este înțelegerea peisajului emoțional al copiilor cu dizabilități. Mulți dintre acești copii se confruntă cu bariere care fac metodele tradiționale de învățare ineficiente. Ei se luptă adesea cu comunicarea, interacțiunile sociale și sarcinile cognitive de bază. Ca profesor  trebuie să adopți o mentalitate bazată pe empatie și răbdare, recunoscând că fiecare copil este un individ unic cu propria sa  poveste. Aceasta necesită o schimbare de perspectivă: a vedea potențialul din fiecare elev în loc să te concentrezi exclusiv asupra limitărilor sale. În activitatea mea am învățat că fiecare copil cu care lucrez are nevoie de un mediu sigur în care să se simtă acceptat și încurajat. La domiciliu sau în centrele instituționale mă străduiesc să creez un spațiu în care fiecare elev să se simtă liber să își exprime emoțiile, temerile și bucuriile. În aceste momente mă conectez cu ei nu doar ca educator, ci și ca om. Observând cum reacționează și cum își dezvoltă abilitățile, simt o legătură spirituală profundă, care îmi reamintește de importanța fiecărui individ în marele tablou al vieții.

Psihologia îmi oferă instrumentele necesare pentru a înțelege mai bine nevoile acestor copii. Prin metodele bazate pe analiza comportamentală aplicată (ABA)  pot observa progrese semnificative în abilitățile lor de comunicare și sociale. Fiecare pas  înainte ,oricât de mic ar fi,este o victorie nu doar pentru copil, ci și pentru mine ca educator. Psihologia joacă un rol crucial în formarea strategiilor educaționale eficiente pentru copiii cu dizabilități. Utilizarea principiilor din psihologia pozitivă poate îmbunătăți abordările didactice concentrându-se pe punctele forte în loc de deficiențe. Aceasta nu doar că promovează un mediu de învățare sprijinitor, dar încurajează și elevii să dezvolte autodeterminare și autonomie. Înțelegerea teoriilor comportamentale poate ajuta profesorii să implementeze intervenții eficiente care să răspundă nevoilor individuale, deschizând astfel calea către experiențe de învățare semnificative.Dintr-o perspectivă filosofică predarea copiilor cu dizabilități ridică întrebări importante despre natura educației și a incluziunii. Esența educației nu este doar de a transmite cunoștințe, ci de a hrăni întregul copil cu informații. Aceasta se aliniază cu ideea de incluziune ,adică crearea unui mediu în care toți copiii, indiferent de provocările lor, pot prospera. Conceptul de „design universal pentru învățare” devine primordial, asigurând că lecțiile sunt accesibile și captivante pentru fiecare elev. În acest context se poate apela la învățăturile diverselor filosofii, inclusiv existențialismul, care pune accent pe importanța experienței individuale. Fiecare călătorie a unui copil este unică, iar recunoașterea experiențelor trăite poate informa modul în care ne abordăm educația. Această recunoaștere cultivă un mediu în care copiii se simt valorizați, sprijiniți și capabili de a crește. Filosofia incluziunii îmi ghidează munca ajutându-mă să răspund nevoilor diversificate ale fiecărui elev. În fiecare zi  învăț din experiențele lor și îmi dezvolt empatia și răbdarea. Această abordare se aliniază perfect cu învățăturile spirituale care subliniază importanța acceptării și valorificării diversității umane. „Fiecare dintre noi este creat după chipul lui Dumnezeu” este un principiu care mă ghidează în misiunea mea educațională. Fiecare copil are un potențial divin care merită să fie recunoscut și sprijinit.

Așadar dincolo de tehnici și strategii este esențial să recunosc și dimensiunea spirituală a educației speciale. În aceste momente îmi amintesc de conceptul biblic al iubirii necondiționate, care ne îndeamnă să tratăm fiecare om cu respect și compasiune.Dintr-o perspectivă spirituală predarea copiilor cu dizabilități implică o profundă responsabilitate. Acești copii nu sunt doar studenți; ei sunt ființe umane cu suflete care caută înțelegere și acceptare. Educația specială devine  astfel  nu doar o muncă profesională, ci o vocație sacră, unde fiecare interacțiune poate lăsa o amprentă asupra vieții lor. A-i ajuta să găsească sens și scop în experiențele lor este o misiune nobilă, care poate transforma atât profesorul cât și elevul. Când predau nu o fac doar pentru a transmite informații, ci pentru a-i ajuta pe acești copii să găsească un anume sens și un scop în viața lor. Într-o lume care poate fi adesea dură și neprimitoare ,eu mă angajez să le ofer un spațiu în care să se simtă iubiți și apreciați. Este o misiune care depășește granițele educației tradiționale și se adâncește în sfera spiritualității.

Această dimensiune a muncii mele îmi reamintește constant de legătura profundă dintre Dumnezeu și om.

În concluzie, predarea copiilor cu dizabilități este o călătorie plină de provocări dar și de recompense emoționante. Fiecare întâlnire aduce noi lecții despre iubire, răbdare și speranță. Prin combinarea cunoștințelor din psihologie, filozofie și spiritualitate, creez un mediu educațional care nu doar că susține dezvoltarea intelectuală, dar și hrănește sufletele acestor copii minunați. Impactul pe care îl pot avea în viețile lor este inestimabil și îmi umple inima de recunoștință pentru fiecare moment petrecut alături de ei.

 

Profesor Emanoil Lică

C.Ș.E.I. „Sfântul Nicolae”