Miercuri, sala multifuncţională de la Muzeul Municipal Curtea de Argeş s-a dovedit neîncăpătoarea pentru mulţimea iubitorilor de cultură din zona Curtea de Argeş, din Piteşti, Bucureşti sau Rm. Vâlcea care au luat “cu asalt” instituţia de cultură. Nu vă speriaţi, e doar o figură de stil, publicul fiind incitat de temele propuse în această lună pentru a fi discutate de conducătorul CIC, acad. Gheorghe Păun şi de gazda întotdeauna primitoare care este managerul Muzeului din singurul “Oraş Regal” al României, ing. Ştefan Dumitrache. În programul manifestării a figurat vernisajul unei expoziţii de grup a artiştilor plastici din municipiu şi din zona Curtea de Argeş, realizată cu ocazia zilei de 10 mai – Ziua Regalităţii în România şi fostă zi naţională, dar şi o dezbatere iniţiată de reprezentanţii instituţiei gazdă, referitoare la “Mormântul 10” descoperit în Biserica Domnească, la care au fost invitaţi să îşi exprime părerile istorici şi cercetători de marcă precum Constantin Rezachevici, Radu-Ştefan Vergatti, Carmen Oprescu, Adrian Ioniţă sau mai tânărul Adrian Stănilă.
“În grafica mea, Manole nu moare!”
Chiar dacă şi-a uitat clopoţelul acasă, liderul CIC, acad. Păun, a dechis întâlnirea astfel: “Nu este o greşeală că ne vedem cu o săptămână înainte de data obişnuită. Din păcate, săptămâna viitoare nu o sa fiu în ţară şi am vrut să organizăm expoziţia de grup a artiştilor în preajma zilei de 10 mai. S-a ocupat mai mult maestrul Gârjoabă, şi eu zic că a făcut o treabă bună, chiar dacă a fost din scurt şi nu am reuşit să îi reunim pe toţi. Cum se spune, s-a pus mână de la mână pentru expoziţia de grup şi cel mai bine vă poate spune ce conţine Ion Aurel Gârjoabă”.
Domnia sa a luat cuvântul: “Vă mulţumesc că sunteţi prezenţi într-un număr aşa de mare la întâlnirea lunară. Avem alături de noi pe d-na Elena Stoica, de la Corbeni, cu 5 lucrări şi crede că domnia sa nu mai are nevoie de prezentări suplimentare. De asemenea, d-na Yasmina Moscovici are lucrări cu flori, prezentate pe pânză în manieră expresionistă; Ruxandra Dumitru Socaciu – lucrări expresive, cu o combinaţie de roşu-negru plină de dramatism; Romona Şlug Chiţu – cea mai tânără participantă, cu lucrări expresive prin cromatică şi contrast de gri/negru, violet/galben; Nicolae (Cucu) Ureche, grafician, ceramist şi caricaturist de excepţie, cu un basorelief cu două personaje, schiţă de portret a reginei Maria şi o metaforă grafică, cu Mănăstirea Argeşului, Meşterul Manole şi celebra sa fântână; Jean Duţă – cu 5 lucrări, fiind a doua oară când participă la asemenea expoziţie de grup; Mihai Chiţu, cu lucrări de avangardă, o participare de succes (aştept lucruri interesante de la el!) şi cu voia dvs., subsemnatul, cu 4 lucrări cu tema Balcic şi una cu mere de Argeş”. “Ştiţi cum se spune: cine nu expune la Muzeu, nu există”, a spus acad. Păun, care a mai remarcat că artiştii din oraş “trebuie traşi de mânecă ca să-şi expună lucrările” şi “noroc cu oaspeţii că au venit şi au umplut sala”.
Cucu Ureche, vizibil emoţionat, s-a înscris la cuvânt: “Vă mulţumesc tuturor celor care sunteţi prezenţi astăzi aici. Dl. academician are dreptate, trebuie să fim traşi de mânecă ca să expunem împreună. Mă bucur că sunt alături de prieteni adevăraţi, iar lucrările mele sunt două de grafică şi una de ceramică. Elementul cel mai important cred că îl reprezintă faptul că în grafica pe care am expus-o, Manole nu moare!
Dezbatere pe teme istorice
Acad. Păun i-a cedat conducerea întâlnirii managerului Muzeului, Ştefan Dumitrache, care a spus următoarele: “Argeşul reprezintă pentru mine un loc cu totul aparte. Nu vreau să fac afirmaţii deplasate, dar pentru mine, Mormântul 10 din Biserica Domnească de la Curtea de Argeş este mai important decât cel al lui Mircea cel Bătrân de la Cozia! Sunt sigur că persoana care a fost înmormântată acolo a fost un principe conectat la realităţile Răsăritului şi Apusului. O să îi dau acum cuvântul d-lui Constantin Rezachevici, care – sunt sigur – are lucruri interesante să vă împărtăşească”.
Intervenţia istoricului medievist a fost una de durată, de o oră şi jumătate, din care o să extragem lucrurile esenţiale, la fel ca şi la ceilalţi vorbitori:
– Neagu Djuvara nu se pricepe la istorie. Expunerile trebuie făcute de oameni avizaţi. Indiferent de nivelul de cultură, academicienii poate nu vor şti nimic despre Mormântul 10. Amatorii sunt vehemenţi şi combativi. Chiar dacă sunt mai citiţi, sunt lipsiţi de metodă. Dacă nu ai metodă critică, nu ştii istorie! Pe mine unul m-a deranjat ca istoric directiva de partid pe care a implementat-o în 1986 cu “Mircea cel Mare”.
– Nu trebuie să judecăm etnogeneza unui neam după un mormânt, chiar dacă în sec. XII-XIII figuram în “Cărţile Ungureşti” drept “Cumania”. Cumanii au fost triburi care s-au aşezat alături de români şi s-au amestecat apoi. Ei dădeau nume, băştinaşii nu. Avem toponimie cumană, toponi-mie străină, majoritatea denumirilor, mai puţin numele de râuri. S-au înregistrat şi căsătorii mixte, ceva foarte normal. Cei de la revista “Historia” au lipsuri mari în cunoaşterea istoriei!
– S-a umblat de prea multe ori la Mormântul 10, şi nu bine – vezi acoperişul de sticlă care a fost montat ulterior! Cel care a fost acolo era îmbrăcat într-un costum de cavaler occidental. Avem dovezi că moda s-a schimbat în anul 1340 şi s-a trecut de la hainele lungi la cele scurte. În 20 ani, a ajuns şi la noi. În timp, rămăşiţele s-au degradat şi au rămas doar oase goale, fără colanţi sau încălţăminte.
– În 1610-1611, oştenii lui Gabriel Bathory au vrut să jefuiască acest mormânt. Nu au reuşit, nu au putut să-l deschidă. Şi acum sunt vizibile urmele de rangă. Din păcate, piatra de mormânt cu ornamente de tip bizantin s-a ros şi nu mai poate fi citită, pentru a ne elucida misterul cine este personajul în cauză.
– În acea perioadă nu era un război religios între catolici şi ortodocşi. Şi unii, şi ceilalţi erau creştini. Diferenţele au apărut apoi, pe parcurs.
– Negru Vodă e o legendă politică! În documentele pentru Mănăstirea Tismana era trecut ca domnitor de demult, din negura timpului. Aşa le spuneau ei… În 1548, în documente era trecut Negru Vodă, iar un secol mai târziu, Radu Negru Vodă.
– Fac o analogie cu mormintele de la Rădăuţi şi inelele găsite acolo. În mormântul lui Laţcu s-a găsit un inel cu inscripţia “Alah”. Asta înseamnă că era de origine turcească? Mai repede cred că inelul în cauză fusese primit drept cadou.
“Noi susţinem că în mormânt se află Alexandru, nu Vlaicu!”
A urmat intervenţia istoricului Adrian Ioniţă, la obiect, care nu a durat mai mult de 10 minute. Spicuim cele mai interesante aspecte:
– Mormântul 10 este singurul neprofanat, întreg. Inventar: costumaţie după anul 1340; 2 inele, unul cu inscripţie în latină, ce seamănă cu cel al “negrului” din Anglia şi altul ce conţine heraldică angevină; conform analizei cu Carbon 14, în proporţie de 66% avea în jur de 40 ani şi păr castaniu; paftaua a fost realizată în atelierele Bohemiei între 1330-1340; considerăm că era de origine germanică; incripţia de pe inel AL-WA, noi am descifrat-o “Alexandru Waivoda”, 3 specialişti, dintre care unul din străinătate; credem că Alexandru se află în Mormântul 10. Nu a fost profanat, pentru că nu a fost vizibil în Biserica Argeş 2 (aşa credem); a murit cam în 1355, deoarece un document arată că în 1356 D-na Clara se afla pe lista văduvelor; Carol Robert de Anjou nu a ars biserica, cercetătorii nu au găsit urme de arsuri; biserica veche a fost demolată şi apoi construită cea care se vede şi astăzi; se continuă cercetările genetice pentru determinarea gradului de rudenie cu celelalte case regale.
“Câţi de Alexandru sunt în toată povestea?”
A luat apoi cuvântul prof. univ. dr. Radu-Ştefan Vergatti, care a spus că există controverse încă din anul 1923 referitoare la rezultatele de la Domneasca Mare. Totuşi, trebuie să se ţină cont de următoarele:
– personajul îmbrăcat într-o ţinută oarecum occidentală avea pe cap o cunună pe care o purtau de obicei doar voievozii sau cei de os domnesc;
– cei care au lucrat paftaua în atelierele din Bohemia erau germani, nu cehi, care de-abia învăţau meşteşugul;
– pictura în care în care regele apare îngenunchiat (era o lege nescrisă ca alături de un monarh să fie un ierarh, vezi Iachint de la Vicina);
– stofele din care a fost croit costumul erau de la Bruges sau Liege (le-au cumpărat, s-au găsit etichetele de acolo, ceea ce înseamnă că aveau o bogăţie neobişnuită dacă îşi permiteau asemenea lux);
– pe unul dintre inele există un verset din “Evanghelia după Luca” (normal, pentru protecţie);
– controversa “W” de la “Waivoda” sau “V” de la “Velt” – “Lume”, inscripţia de pe inel;
– tot pe inele, însemne care aveau legătură cu templierii şi cu o grupare de conducere a breslei croitorilor. Probabil că din aceeaşi breaslă făceau parte şi membrii familiei domnitoare ungare;
– amintim şi de “Ordinul Dragonului”, format din 24 membri, care îşi dorea conducerea continentului;
– trebuie ţinut cont şi de relaţiile cu tătarii, care conform documentelor acestora, erau foarte bune;
– 1364. Moare Nicolae Alexandru. Inscripţiile din bisericile catolice sunt clare. Sunt două personaje şi moare unul? Mă îndoiesc! Sau sunt două cu acelaşi nume!?!…
– mormântul nu a fost descoperit pentru că a fost protejat şi de mai multe straturi de pietriş.
La finalul întâlnirii, Adrian Stănilă a prezentat auditoriului un interesant eseu referitor la inelele găsite în Mormântul 10. Care deocamdată rămâne un mister deschis, cât timp specialiştii nu pot da încă un răspuns sigur despre cine se află în el. Aşteptăm cu nerăbdare ca şi dumneavoastră să găsim răspunsuri la aceste întrebări, mai ales că la ordinea zilei sunt controversele.
Lasă un răspuns