In perioada 3-10 aprilie s-a desfasurat la CNVV proiectul international ,,Traces”, in cadrul caruia a fost pus accentul pe activitati non-formale.
Alaturi de zeci de elevi si un numar considerabil de profesori de la CNVV, au mai participat 16 elevi si 2 profesori din Italia 6 elevi si 2 profesori din Polonia.
S-au organizat 6 workshop-uri (ateliere), a caror activitate s-a definitivat vineri (7 aprilie):
-”Drama”, in care elevii romani si straini au pus in scena o piesa de teatru, la Centrul de Cultura si Arte “George Topirceanu” sub coordonarea prof. Carmen Manescu si prof. Rosca Madalina;
-”Public Speaking”, unde elevii au sustinut discursuri in limba engleza, la Primaria Curtea de Arges, pe tema ,,Traces to leave or to follow”, fiind coordonati de prof. Luiza Herciu;
-”Music”, cu prof. Sima Robert coordonator, liceeni interpretand piese precum Imagine (John Lennon), Cheap Thrills (Sia) si Turai, fiind acompaniati de chitara acustica si chitara bass.
-”Dance”, unde coordonatore au fost doua eleve de la clasa a XI-a A: Teodora Cantu si Marisa Nitescu. S-au prezentat dansuri precum Salsa, dansuri populare si un dans plin de energie pe melodia Cake by the ocean;
-”Science”, coordonat de prof. Gheorghe Costel. Aici, s-au urmarit filmulete despre elementele nocive din mancaruri si s-au facut experimente chimice.
– ”Digital Art”, cu prof. John Ungureanu coordonator. Elevii de la acest workshop au realizat un videoclip de tip parodie legat de celelalte workshop-uri si a avut loc un rap battle intre cei de la Digital Art si Music.
Paula Iacobescu, eleva in clasa a XI-a, la CNVV, ne-a impartasit cateva impresii din ,,culisele” proiectului.
– Care au fost parerile elevilor straini despre oraselul nostru?
– Oamenii înfrumuseteaza locul. Dar daca ar trebui sa vorbesc strict despre parerea lor asupra orasului l-au vazut frumos, cu multe locuri unde poti sta si vorbi nimicuri când ploua sau e frig afara. I-au surprins enorm pomii înfloriti si magnoliile, spunându-mi ca la ei nu se întâmpla asa ceva în aprilie. Si desigur, vremea schimbatoare.
– Ce ai castigat in urma implicarii tale in astfel de proiecte internationale?
– Mi-ar fi mai usor sa spun ce nu, dar voi încerca sa cuprind totul în câteva rânduri. Amintiri. Legaturi între oameni. Cultura. Prieteni pentru totdeauna, Si nu, nu e doar un mit, si nu, ochii care nu se vad nu se uita, tânjesc sa se vada din nou. Am încercat sa las urme (traces) în sufletele lor.
Acum stiu ca niste elevi din Italia si Polonia le vor povesti nepotilor si multor generatii de calatoria si saptamâna de neuitat într-un orasel mic din tara asta. Si poate, doar poate, în treacat, îsi vor aminti si numele meu, se vor uita la cer si abia atunci vor întelege cât de mult conteaza un moment sau câte destine poate schimba un zâmbet.
De asemenea, i-am adresat cateva intrebari si coordonatorului proiectului, prof. de Limba si Literatura Romana, Ileana Popescu, de la CNVV, pentru a intelege mai bine ce a insemnat ,,Traces” si nu numai.
– In primul rand, din ce an se desfasoara astfel de proiecte in liceul nostru (cu schimburi de experiente) ?
– Astfel de schimburi pe care noi le numim proiecte de parteneriat international au inceput in anul 2007 cu o colaborare dintre scoala noastra si Gymnasium Celeanum din Zwolle, Olanda, cu sprijinul nepretuit al Mariei Ecaterina Stoelinga, argeseanca legata neconditionat de radacinile sale si careia îi datoram nu numai startul acestei deschideri europene a scolii, ci si mentinerea legaturii cu scoala olandeza de-a lungul anilor. In timp, parteneriatului i s-au adaugat o scoala din Italia, una din Norvegia si, recent, scoli din Anglia si Polonia.
– Ce înseamna pentru dumneavoastra acest proiect, ca profesor si coordonator?
– Imi este destul de greu sa cuprind in cuvinte semnificatia acestui proiect, pentru ca, in ceea ma priveste, inseamna pentru mine in primul rand experienta inedita de a colabora cu elevii in afara formalismului si rigiditatilor impuse de orele de curs si, prin urmare, sansa de a-i descoperi si de a-i cunoaste, incuraja si promova, astfel incat in privinta asta ma regasesc cate putin in fiecare dintre ei.
– Ce credeti ca avem de invatat de la polonezi si italieni? Dar ei de la noi?
– Cred ca avem de invatat reciproc un lucru fundamental: acela ca stereotipiile culturale trebuie acceptate si ca exista cel putin un aspect care poate fi valorificat in fiecare dintre echipe si, mergand in amanunt, in fiecare dintre participanti. Vorbind despre valori intr-un sens larg, al conotatiilor sociale, toleranta, stima de sine, dezinhibarea, disponibilitatea de a-i accepta pe ceilalti sunt coordonatele fundamentale ale unei astfel de colaborari.
– Exista vreun moment mai special care va ramâne întiparit in minte, in urma intalnirilor cu elevii si profesorii din alte tari?
– Au fost o multime de momente speciale de-a lungul anilor,atmosfera in sine a proiectului este speciala. Mai mult decat atat, sentimentul ca vreme de o saptamana apartii unui grup cu care ai in comun anumite asteptari, placerea de a arata si promova o tara extraordinara, satisfactia de a constata ce nivel de entuziasm poate genera munca in echipa si, nu in ultimul rand, calitatea superioara a produselor finale fac parte din categoria elementor care definesc, de fiecare data, in fiecare an, unicitatea fiecarui proiect.
Si pentru ca proiectul de anul acesta s-a numit „Traces”, in spiritul lui as vrea, intorcandu-ma catre momentele de inceput ale parteneriatelor, sa le multumesc tuturor elevilor, parintilor, profesorilor, directorilor care, de-a lungul acestor ani, au inteles ca educatia nu poate fi limitata la note si examene, iar spiritul ei trebuie cautat mai departe, mai sus, continuu, in ceea ce ne defineste ca fiinte cu aspiratii superioare.
De asemenea, mai trebuie precizat ca in cadrul proiectului s-a organizat sambata si o vizita la Palatul Parlamentului.
Alin Ionescu
Lasă un răspuns