În spatele tulburărilor de somn la copii se pot ascunde numeroase cauze, fiecare specifice vârstei. Motivele insomniei prezentate mai jos sunt cel mai frecvent întâlnite, spun specialiştii.
1. Vârsta mică
Bebeluşii prezintă cele mai accentuate oscilaţii ale ciclurilor de somn, cu atât mai mult cu cât creierul insuficient dezvoltat nu percepe ritmul circadian al ciclului somn-stare de veghe şi nu face distincţia între zi şi noapte. Nou-născuţii, până la vârsta de 2 luni, adorm şi se trezesc în mod repetat timp de 12-18 ore din cele 24. Majoritatea bebeluşilor ajung să doarmă neîntrerupt pe timpul nopţii abia la vârsta de 9 luni, dar şi în acest caz poate fi vorba despre o perioadă de doar 5-6 ore la rând.
2. Dependenţa de legănat
Mulţi copii întâmpină dificultăţi în a adormi singuri, atunci când sunt obişnuiţi de părinţi să fie legănaţi înainte de culcare. Acest obicei îi împiedică pe cei mici să intre fără ajutor în starea de somnolenţă şi să plângă de fiecare dată când sunt privaţi de gesturile care îi ajută să adoarmă. Specialiştii recomandă părinţilor să pună copilul în pătuţ când pare somnoros, nu când este deja adormit. În acest fel, micuţul învaţă să se auto-liniştească şi să adoarmă singur la loc, chiar şi atunci când se trezeşte în timpul nopţii.
3. Lipsa unui program zilnic organizat
Copiii au nevoie de o rutină în modul de viaţă, respectiv de ore regulate de somn, trezire, masă şi joacă. Când această organizare lipseşte, creierul celor mici devine confuz, iar oboseala conduce la stări de iritabilitate care afectează profund capacitatea de odihnă.
4. Anxietatea separării
Începând cu vârsta de 6 luni, bebeluşul conştientizează ce se întâmplă în jurul său şi devine temător atunci când este lăsat singur în pătuţ. În acest caz, este de preferat să nu îi potoliţi plânsul prin alăptare (când nu este cazul), legănat sau cântat, altfel nu se va obişnui să adoarmă fără eforturile unui părinte. În schimb, îi puteţi vorbi în şoaptă sau puteţi mângâia copilul pe spate uşor, astfel încât să îl asiguraţi că îi sunteţi aproape. Ţineţi aprinsă o lumină de veghe şi încurajaţi pe cât posibil bebeluşul să adoarmă singur.
5. Odihnă insuficientă în timpul zilei
Bebeluşii au nevoie de 2-3 ore de somn în timpul zilei, iar preşcolarii de cel puţin o oră. Dacă puiul de somn diurn lipseşte, copilul va adormi foarte greu seară, din pricina oboselii acumulate care îi creşte starea de agitaţie.
6. Apneea de somn obstructivă
Deşi se petrece rar, apneea în somn obstructivă este o afecţiune care interferează cu capacitatea copiilor de a se odihni corespunzător. Căile aeriene ajung să fie obstrucţionate, fie pe fondul inflamaţiilor amigdalelor, fie din cauza polipilor nazali. Copiii care suferă de apneea de somn obstructivă au respiraţia şuierătoare (zgomotoasă) şi sunt foarte agitaţi în timpul somnului. Afecţiunea este mai comună în categoria de vârstă 3-7 ani şi apare la 1 din 100 copii.
7. Alte afecţiuni infantile
O categorie comună de cauze ale tulburărilor de somn la copii include alergiile, astmul şi infecţiile tractului respirator. Colicii, refluxul de acid gastric, durerile de urechi şi de dinţi sunt probleme care împiedică bebeluşii să se bucure de odihnă aşa cum ar trebui. Medicul pediatru poate recomanda variantele de tratament corespunzătoare în fiecare caz specific.
8. Echipamentele tehnologice în dormitor
Mulţi copii şi adolescenţi ajung să fie privaţi de somn din pricina prezenţei echipamentelor tehnologice în dormitor. Telefonul mobil, computerul şi televizorul nu doar că tentează copiii să le folosească până la ore târzii, însă emană şi radiaţii care pot afecta producţia melatoninei, hormonul responsabil cu inducerea stării de somn.
Dr. Magda MARIN, medic specialist Medicină de familie/Ecografie MED CLINIC
Lasă un răspuns