Aşa se anunţă anotimpul care ne bate la uşă. Astăzi ne despărţim de zilele Babelor. După ce îşi vor arăta cioturile dinţilor hibernali, vom începe să sperăm la mai bine. Aşa e normal şi în datul firii. Din păcate, ne apasă sărăcia. Şi femeile pot da cele mai bune mărturii. Şi nu e vorba numai despre cadourile pe care nu le-au prea primit de ziua lor. Ci despre traiul de zi cu zi, de ceea ce pun pe masa celor dragi sau despre teama cu care privesc apropierea unui Paşte scandalos de auster. Raiul promis de politicieni la alegeri respectă tradiţia: rămâne iluzoriu. Cei mai mulţi argeşeni îşi târăsc scârbiţi zilele de azi pe mâine. Pentru ei, primăvara poate reprezenta scăparea, căci se va deschide frontul muncilor sezoniere. Din puţinul pe care-l vor câştiga, îşi vor putea achita obligaţiile faţă de stat şi daniile către biserică. Pentru că – nu-i aşa? – dacă nu le pune cineva autorizat o pilă la Dumnezeu, chiar sunt pierduţi!
Sărăcia şi neputinţele de orice fel lasă pământurile nelucrate. Bolile vechi rămân netratate, căci nu sunt bani de medicamente scumpe. Iar aspirina şi piramidonul, pe care şi le-ar permite, cu sacrificiile de rigoare, nu pot locui cancerul. Nici măcar pe cel al corupţiei, deşi se încearcă, e drept, să se dea impresia că se luptă din greu cu cel mai mare flagel al societăţii româneşti din ultimii 25 ani. Numai că spectacolul mediatic fără confiscarea banilor negri obţinuţi necinstit, îi ajută pe cei săraci tot atât cât lumânările şi tămâia înmormântărilor.
Puroiul corupţiei se coace în palatele puterii, unde s-a cuibărit ticăloşia neamului. Care păstrează situaţia situaţia anormală ca un om care munceşte cinstit şi se chinuie să-şi plătească dările către stat să trăiască fericit că se poate şi mai rău, cu numai 975 lei lunar, iar condamnatului la puşcărie să nu-i ajungă 2.800 lei, de aproape trei ori mai mult. Ăsta e paradoxul românesc: s-au furat miliarde de euro, dar guvernanţii îşi permit să ţină oamenii muncii într-o situaţie mai proastă decât a puşcăriaşilor cărora tot ei – plătitorii taxelor şi impozitelor – trebuie să le asigure un standard de viaţă de trei ori mai bun.
Tocmai de asta şi primăvara care vine este una a provocărilor, din care va scăpa spre vară cine va putea. De bine, oricum nu e pentru nimeni…
Lasă un răspuns