Viorel are 62 de ani și este pasionat de desen. În creațiile sale predomină icoane și portrete. Povestea lui Viorel are puncte comune cu poveștile de viață ale colegilor săi. De când se știe, Viorel trăiește prin centre, chiar dacă mai ținea legătura cu mama lui, până când ea a murit.
De opt ani, Viorel își duce traiul de zi cu zi la CITO Tigveni, acolo unde în momentele sale de liniște, desenează. E modul lui de a se detașa de cotidian, de a se regăsi. Cel mai mult îi place să deseneze icoane. Însă, zilele trecute, a desenat chipul tatălui său pe care și-l amintește doar din niște fotografii, încă din vremea copilăriei.
Dovadă că, indiferent de greutăți și de distanța care ne desparte de părinți, oricare ar fi motivele, imaginea lor ne rămâne vie în memorie pentru totdeauna. Iar dorul de părinți este el însuși o icoană.
Felicitări, Viorel!
Lasă un răspuns