Prof. Emanoil Lică: „Moș Crăciun în sufletul copiilor speciali: un simbol al speranței, iubirii și credinței!”

„ Pentru mine Moș Crăciun nu este doar o poveste. Este o punte între lumi: între copilărie și maturitate, între vis și realitate, între ceea ce vedem și ceea ce simțim. În fiecare an magia Crăciunului îmi reamintește că sufletul unui copil, mai ales al unui copil cu cerințe speciale, este locul unde lumina iubirii strălucește cel mai pur.

Lucrez zi de zi cu copii care deși poate nu se exprimă ca noi, poartă în inimile lor dorințe și speranțe profunde. Sunt copii care învață lumea altfel – cu răbdare, cu lacrimi, uneori în tăcere, alteori prin lupte interioare greu de înțeles pentru cei din afară. Însă când se apropie Crăciunul ochii lor capătă o strălucire aparte, în acea privire, Moș Crăciun este mai mult decât un personaj, este simbolul unei promisiuni universale: aceea că iubirea există, că miracolele sunt reale și că nimeni nu este uitat.
Moș Crăciun ne învață să credem. Copiii speciali au o nevoie uriașă de speranță, de încredere că lumea poate fi bună și blândă. Când îmi povestesc timid ce și-ar dori de la Moșul, cei care pot să vorbească, văd cum dincolo de cuvinte acești copii își doresc mai mult decât jucării, își doresc să fie văzuți, să fie acceptați, să fie iubiți exact așa cum sunt. Și aici începe lecția pentru noi, adulții: Moș Crăciun este un test al generozității noastre!
Moș Crăciun ne arată că timpul nu e liniar. Nu contează câți ani avem, cu toții păstrăm în noi copilul care așteaptă cu sufletul la gură să fie iubit necondiționat. Crăciunul ne reamintește că oricât de dur ar fi devenit cotidianul, există o parte din noi care tânjește după simplitate, bunătate și magie.
Pentru copiii cu dizabilități Moș Crăciun devine adesea o manifestare a unui adevăr spiritual: iubirea necondiționată există! Dacă ne oprim să privim cu atenție vom vedea că acești copii trăiesc spiritualitatea în forma sa cea mai pură, ei nu întreabă dacă Moș Crăciun există, ei cred, și credința lor este mai puternică decât orice raționament al nostru.
Îmi amintesc un băiețel care anul trecut mi-a spus că Moșul îi va aduce “o mână bună”. El nu a cerut jucării, dulciuri sau alte cadouri. Era născut cu o dizabilitate motorie severă, iar pentru el cadoul perfect era o mână care să îl poată ajuta să mângâie, să scrie, să îmbrățișeze. Am plâns atunci, și mi-am dat seama că pentru el Moș Crăciun nu înseamnă doar magie, ci o speranță profund umană, aceea că ceea ce ne lipsește poate fi completat prin bunătatea celorlalți.Dincolo de orice Moș Crăciun ne învață că darurile adevărate sunt invizibile, o îmbrățișare, o privire caldă, un cuvânt bun. Pentru copiii speciali cu care lucrez Crăciunul este un moment în care barierele lor cad, iar sufletul lor vorbește cel mai clar. Ei nu cer mult și nu așteaptă lucruri mari, ei cer ceea ce ne lipsește uneori nouă, adulților: un strop de dragoste sinceră și un moment de conectare autentică!

Astăzi în mijlocul agitației și al consumerismului, Crăciunul ar trebui să fie mai degrabă despre a asculta, să ascultăm dorințele nerostite ale celor mici, să fim prezenți cu adevărat în viețile lor și să le oferim darul de a crede că lumea poate fi un loc mai bun.Pentru mine Moș Crăciun nu e o fantezie, el este vocea copilului din fiecare dintre noi care șoptește chiar și acum:

“ Nu uita să iubești ! Nu uita să crezi ! Nu uita să dăruiești ! ”  ”

– Emanoil Lică, profesor de psihopedagogie specială.