Au trecut o sută de ani
În 23 iulie 1914, la douăzeci şi cinci de zile după atentatul de la Sarajevo căruia i-au căzut victime arhiducele Franz Ferdinand şi soţia sa Sofia, ministrul de externe al monarhiei dualiste, contele von Berchtold, trimitea la Belgrad ultimatumul guvernului său, pe care îl concepuse chiar el. Winston Churchill spunea că „acest ultimatum este cel mai insolent document oficial pe care l-am văzut, dar cred că Marea Britanie va rămâne neutră în război”. Două zile mai târziu, la sugestia Rusiei, guvernul sârb acceptă nouă din cele zece puncte ale ultimatumului, cel de-al zecelea, care prevedea că poliţia austriacă poate opera liber în Serbia fiind considerat inacceptabil. În faţa acestui răspuns, ambasadorul austro-ungar, baronul W. Giesl declară relaţiile diplomatice rupte şi părăseşte Belgradul în jumătate de oră. Bătrânul împărat Franz Joseph declară în aceeaşi zi mobilizarea a opt corpuri de armată. Kaiserul Wilhelm al II-lea considera răspunsul sârb la ultimatumul guvernului de la Viena ca fiind ,,O performanță genială pentru un termen limită de doar 48 de ore. E mai mult decât oricine s-ar fi putut aștepta! Un mare succes moral pentru Viena; dar, cu el, orice motiv de război dispare, iar Giesl ar fi trebuit să rămână cuminte la Belgrad. După un asemenea lucru, nu aş fi ordonat niciodată mobilizarea.” Nu la fel considera şi guvernul monarhiei bicefale care în, 28 iulie, la ora 11.00 declara război Serbiei. Pe 1august, Germania declara război Rusiei, iar a doua zi încheia un tratat secret cu Imperiul Otoman. Pe 3 august, Germania declara război Franţei şi Belgiei, aceasta din urmă fiind singura ţară de care Marea Britanie era legată printr-o convenţie militară. Ca urmare, a doua zi, pe 4 august, Marea Britanie declara război Germaniei. În 5 august, Austro-Ungaria declara război Rusiei, iar Muntenegru declara -la rându-i – război Austro-Ungariei. Declaraţiile de război continuă între ţările implicate până pe data de 22 august. Ulterior, în acest război vor mai intra Imperiul Otoman, Portugalia, Bulgaria, Italia ,Japonia, România, ţările Imperiului Britanic şi Statele Unite ale Americii, transformând un conflict local într-un război ale cărui urmări persistă din nefericire şi astăzi, generând în continuare conflicte.
Întrebarea care se pune astăzi, la un secol de la acel moment, este dacă un atentat monstruos, de nimic justificat, reprezintă un motiv suficient pentru un război care avea să angreneze ţări de pe cinci continente, mai ales că în aceste zile omenirea se confruntă cu o criză similară. Pentru a lămuri cauzele acestui război, vă propun o succesiune de articole, în care să explicăm cum s-a ajuns la război şi de ce nici astăzi nu-l putem considera ca fiind deplin încheiat.
– va urma –
Lasă un răspuns