Măcar acum, în Săptămâna Patimilor, merită să încercăm să nu mai otrăvim vieţile cu ura iscată din patimi mărunte. Să ne dezbărăm de tot ceea ce nu poate fi temei pentru construcţii durabile. Fiecare dintre noi se cade să-şi primenească nu numai locuinţa, dar şi casa sufletului. Şi asta pentru a întâmpina cum se cuvine miracolul reînvierii speranţelor de mai bine pe care ni-l aduce fiecare primăvară. O primăvară care se arată acum mai şovăielnică decât oricând, ca şi cum s-ar întreba dacă merităm să vină pe meleagurile noastre. Dar ceea ce e drept, nu poate fi contestat: vestitorii ei sunt aici! Iarba a crescut, copacii mai grăbiţi încep să-şi croiască straiele din muguri, iar păsăretul prinde tot mai mult glas. Primele berze au dechis calea întoarcerii păsărilor călătoare. Şi, de ce nu, a întregii naturi în ciclul permanent al vieţii.
A fost o iarnă poate ceva mai blândă decât altele, dar apăsătoare prin lungimea şi tristeţile pe care le-au impus costurile ei posibilităţilor reduse ale celor mai mulţi dintre argeşeni. I-am urmărit pe edilii localităţilor din zona noastră, descoperindu-i pe cei mai mulţi gata să pregătească ofensiva administrativă de primăvară. Şi asta în ciuda faptului că de multe planuri pe care şi le făcuseră s-a ales praful. Guvernul i-a îndemnat să facă proiecte, promiţând să le susţină. Mai apoi a dat-o la întors şi le-a dat celor vrednici cu tifla, schimbând regulile de finanţare a bugetelor şi spunându-le mai apoi să-şi pună pofta-n cui, că nu sunt bani. Numai cei duşi cu mintea pe pustii pot crede că nu se ştia de la bun început ce se poate şi ce nu. Populismul rămâne monedă curentă, cu care unii speră să-şi cumpere încă vreo câteva luni de stăpânire asupra ciolanului puterii. Pe care, e clar, nici cei din opoziţie nu prea se arată capabili să le-o ia, pentru că DNA-ul le-a rărit şi lor rândurile. Bine fac primarii şi consilierii locali argeşeni când îşi văd de rezolvarea problemelor lor, uzând de posibilităţile proprii, fără a mai ocoli împrumuturile. Este, dacă vreţi, o dovadă a asumării viguroase a autonomiei locale pe care guvernanţii din ultimele decenii numai au clamat-o, ca să ţină totul sub stăpânirea centrului.
Aşa nu se mai poate, iar semnele vremii sunt rele pentru cei ce au călcat strâmb faţă de lege şi bune pentru cei care au avut de suferit. Tocmai de aceea merită să fim mai încrezători acum în viitor. Şi să le impunem edililor să facă tot ceea ce au promis, scoţându-i din lâncezeală pe funcţionarii din subordine, reamintindu-le că ei sunt la dispoziţia cetăţeanului care-i plăteşte, şi nu invers. Ar fi şi ăsta un semn de intrare pe calea normalităţii. Şi pentru că tot ne pregătim de Sărbătorile Pascale, cum ne vom întâlni abia după, vă adresăm acum cele mai bune urări de sănătate, noi realizări şi fericire alături de cei dragi!
Lasă un răspuns