Ştrand pentru fantome

 

b_600_600_16777215_00_images_poze_07_iulie2014_strand

Cândva, cu ani în urmă, ştrandul era un punct de atracţie în perioada estivală pentru argeşeni. Chiar şi în perioada ceauşistă răcoarea apei, asezonată cu un mititel, o bere rece, un vinişor şi, de ce nu, cu posibilitatea ca unii să-şi mai clătească retina, ieşind din obsedantul univers casnic, pentru unul ceva mai … promiţător. În perioada optimistă de după ’90, ştrandul şi-a mai pierdut din importanţă pentru o perioadă, după care a fost apoi revitalizat. Din păcate, pe sinusoidala sa existenţială, a ajuns în prezent la un alt punct de minim, iar imaginea pe care o prezintă este deplorabilă.

„Vai ce dor, ce chin, ce jale…”

Probabil că aşa s-ar putea rezuma cel mai plastic realitatea de la Ştrandul Municipal. Dacă ajungi la moderna bază de tenis de câmp şi te mână proasta inspiraţie să treci de poarta spre locul unde în alte veri te răcoreai, acum te trec fiorii: iarba şi buruienile au crescut în voie, lăstărişul aşişderea, iar prin hăţişurile încâlcite cine ştie ce târâtoare îşi mai fac veacul… Bazinele sunt uscate, vopseaua scorojită, duşurile nu-şi mai justifică menirea, toaletele turceşti sunt vai de mama lor şi n-a rămas nici măcar umbra din oile sau vacile care păşteau liniştite prin primăverile sau toamnele trecute. La mesele din lemn masiv nu mai stau pe băncile crăpate decât fantomele celor care altădată înveseleau împrejurimile. Greu de acceptat poveştile unora, chiar dacă se jură că pe acolo nopţile urlă câinii fără stăpân la lună. Bine că nu spun că ar plânge de frica sau de dorul adăpostului de la Valea Sasului ori după pierduta dragoste a hingherilor… Oricum, peisajul pare rupt dintr-o altă realitate, ca să nu spunem din altă lume!

Ştrandul – momeală electorală pentru fraieri

Acum doi ani, în campania electorală pentru alegerile locale, ştrandul era disputat aprins,şi de USL,şi de adversari: toţi avansau proiecte măreţe,fie de centre de agrement, fie de SPA-uri sau de alte minunăţii, care-l aiureau pe alegătorul chinuit de povara vieţii de zi cu zi. Ceea ce-l atrăgea cel mai mult era promisiunea de creare de locuri de muncă şi posibilitatea de a câştiga el, copiii sau nepoţii un bănuţ cinstit. Şi tocmai de aceea a fost un argument care a cântărit oarecum în economia alegerilor locale. După alegeri nu s-a mişcat ceva şi nu neapărat numai din cauze meteorologice. Scurt pe doi – cum se spune – tânărul om de afaceri, apoi consilier local Sorin Sorescu, a obţinut în 1998 o concesiune a ştrandului pentru 10 ani. Şi trebuie să recunoaştem că l-a revitalizat după puterile sale, organizând evenimente gen festivalul berii, spectacole cu trupe vestite, pigmentate cu concursuri de tricouri ude şi alte atracţii, la care unii se gândesc şi acum cu nostalgie. La expirarea concesiunii, a obţinut, la mare luptă în consiliu, o prelungire cu perioada legală de 5 ani, în schimbul promisiunii unor investiţii în modernizare de mii de euro. Numai că a venit ca un blestem criza economică şi visele s-au risipit ca fumul de ţigară. Dacă e să fim corecţi, Sorin Sorescu spunea – la vremea promisiunilor electorale – că era gata să cedeze concesiunea dacă ar veni un investitor serios să construiască ceva viabil.

„S-a rezolvat: nu se poate!”

Chestionat pe această temă, primarul Nicolae Diaconu şi-a făcut un obicei din a nu şti dacă a expirat sau nu concesionarea ştrandului, aşa cum ne-a declarat şi ieri. (Din informaţiile noastre, concesiunea respectivă a expirat din luna august a anului trecut). Dar ne-a asigurat că aşteaptă investitori serioşi, că a avut ceva discuţii exploratorii, dar numai atât. „Ceea ce ne încurcă foarte mult este faptul că nu este deloc clară legea parteneriatului public privat, de la care aşteptăm clarificări, ca să nu dăm de belea. Analizăm şi posibilitatea unei concesionări pe termen lung a ştrandului şi a terenului aferent, pentru a-i da investitorului posibilitatea de a-şi recupera investiţia. Avem experienţe benefice în ceea ce priveşte colaborarea cu oameni serioşi şi primul exemplu poate fi la baza sportivă de tenis de câmp. Deci, deocamdată analizăm variante de lucru şi aşteptăm investitori”, ne-a asigurat primarul Nicolae Diaconu. Faptul că statul este cel mai prost administrator posibil este dovedit prin starea în care se află acum ştrandul din urbea noastră. Unde sunt vremurile când acolo se comandau micii de Deduleşti cu berea aferentă şi veneau ca prin vrajă la ordonatori?…(Pe noi nu ne-au ajutat nici vrăjile să-l contactăm pe Sorin Sorescu, actualmente director adjunct la DSVSA şi, după câte am aflat, ieşit din afaceri). Concluzionând, deocamdată argeşenii merg să se răcorească şi să-şi cheltuie banii la Ostroveni, în judeţul Vâlcea, pentru că la Mioveni sau la Piteşti le e cam peste mână. Totuşi, dacă acolo există aşa ceva, la noi de ce nu se poate?… Simplu: pentru că la noi lipseşte ceva, nu spun ce, pentru că ştiţi dvs. poate chiar mai bine decât noi. Iar dacă aţi uitat, poate vă reîmprospătaţi memoria când faceţi baie în cadă sau la lighean. Atenţie însă cum călcaţi apa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*