Comunităţile locale sunt în febra adoptării bugetelor. Guvernul a schimbat modalitatea de distribuire a banilor pentru echilibrarea bugetelor locale. Sumele vin direct de la Bucureşti, iar Consiliul Judeţean a fost transformat în chibiţ. Puterea de care se bucuraseră preşedinţii în decursul atâtor ani a dispărut: nu mai au în mâini pâinea bugetului, iar cu cuţitele cu care le feliau, pot să-şi cureţe acum noroaiele adunate pe pantofi de pe drumurile pe care şi-au căutat gloria pierdută.
Dar nici primarii unor localităţi nu sunt mulţumiţi de noua reglementare. Şi asta nu pentru că s-ar fi avut bine cu preşedintele C.J. Argeş, ci pentru că formula de distribuire li se pare cam anapoda, pentru că ţine seama în calcul de orice încasare, inclusiv de cele ocazionale. Ei susţin că ar trebui să se pornească de la veniturile permanente, sigure. Dar cea mai mare supărare le-o produce obligaţia de a plăti sume de vreo trei sau patru ori mai mari decât ofertele de pe piaţa liberă pentru firma agreată de conducerea judeţului pentru menţinerea în sistemul informaţional integrat. Iar dacă acestea sunt de ordinul a sute de milioane lei vechi anual, e firesc să nu le pice bine când banii nu mai vin de la Consiliul Judeţean, ci trebuie scoşi din bugetul propriu. Chestia asta are un parfum specific, pe care ar trebui să-l identifice specialiştii…
La Curtea de Argeş, tensiunile sunt mai puţin vizibile, dar nu pot fi ascunse total. Secretomania tradiţională privitoare la valoarea bugetului pentru 2015 se păstrează cu sfinţenie. Se aprobă însă profituri mici, considerate ridicole de către unii consilieri, pentru societăţile municipalităţii. Votul majoritar rezolvă însă totul. Dac-o fi bine sau rău, ne vom lămuri în timp…
Lasă un răspuns