Cam asta ar fi concluzia ceremoniilor desfăşurate de Ziua Eroilor în localităţile din zona Curtea de Argeş. Peste tot s-au săvârşit comemorări ale celor care, în vremuri mai vitrege decât cele pe care le trăim acum, n-au şovăit să dea tributul suprem pentru supravieţuirea fiinţei naţionale. Recunoştinţa urmaşilor, impusă şi printr-un decret regal din 1920 şi întărită în timp prin alte legi, reprezintă minima minimorum din ceea ce le datorăm înaintaşilor. N-au lipsit cazurile în care am văzut oameni vârstnici cu ochii în lacrimi când s-a cântat “Veşnica pomenire”. Unii nu s-au sfiit să povestească despre moşii lor căzuţi sub focul duşman. Dar impresionant a fost faptul că oamenii din nordul Argeşului se îngrijesc şi de mormintele celor care ne-au fost vrăşmaşi. Explicaţia pe care ne-au dat-o e simplă şi umană: în faţa morţii, toţi suntem egali, iar ura şi răutatea nu-şi mai au loc după trecerea timpului. Evocând trecutul în acest prezent nesigur, nu putem să ignorăm viitorul. Şi-atunci, n-aveam cum uita războiul pe care-l duc unii cu obiectele neînsufleţite. Fântâna arteziană de la Centrul de Cultură și Arte din municipiu a fost recent vandalizată de către necunoscuţi, pentru a doua oară. Prima dată, cazul s-a clasat cu A.N. (Autor Necunoscut). Şi are toate şansele ca şi acum să se finalizeze la fel. Este o bănuială, nu o certitudine. O întrebare: sunt demni aceşti urmaşi ai eroilor comemoraţi sau le-au terfelit memoria prin comportamentul lor de oameni ai cavernelor?…
Vă las dvs., cititorilor noştri, satisfacţia de a obţine acest răspuns. Nu înainte de a avansa o propunere pentru conducerea administraţiei municipale: lăsaţi fântâna aşa cum e acum, dacă n-aţi fost în stare să aveţi grijă de ea. Imaginea ei este cea a educaţiei unora dintre concitadini. Şi trebuie să ne ruşinăm că avem printre noi asemenea rebuturi umane, pentru care nu contează lecţiile de moralitate, ci manelismul ce-i animă…
Lasă un răspuns