Peste câteva ore ne vom despărţi de încă un an din vieţile noastre. Personal, aşa cum sunt obişnuit, m-am trezit pe la ora 06.00 şi am aşteptat să apară soarele într-una dintre cele mai siberiene dimineţi din ultimii 50 ani. Mi-am împărţit orele următoare între buletinele de ştiri de la posturile TV şi o carte interesantă a prof. Troncotă – “România şi frontul secret”. Foarte interesantă cartea, insipide ştirile, preocupate mai mult de ţinutele madamelor profitorilor tranziţiei dintr-o criză în alta. O ştire interesantă cu adevărat a fost aceea cu primarul de la Bogaţi (Argeş), Ion Gîrleanu, un tip de toată isprava. Acesta a făcut o fermă a administraţiei publice, în care creşte animale şi păsări (cu colegii din primărie), asigurând gratuit pentru săracii comunei lapte, brânză, ouă – într-un cuvânt alimentele indispensabile vieţii. Şi atunci m-am gândit că puţini sunt astfel de oameni, care nu bat toba, dar fac ceea ce cred că este creştineşte, asumându-şi riscul ca într-o zi sau alta să-i bată colindătorii de la DNA în poartă, c-aşa-i românul – al dracului de nu-l udă apele!
Pe la ora 10.30, pe Cuza Vodă – strada pe care locuiesc – a defilat mândră o turmă de oi, cu ciobani, câini de pază, măgari şi toate cele de trebuinţă. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să asociez trecerea oilor cu aceea a zilelor. Şi nu m-am putut stăpâni să nu analizez ce s-a întâmplat la Curtea de Argeş în acest an. Foarte repede am ajuns la concluzia că Silviu Gherman, colegul meu, a sintetizat totul perfect într-un editorial publicat în ARGEŞ EXPRES, aşa că nu voi bate apa-n piuă. Se putea face mai mult? Optimiştii ar răspunde pozitiv. Deşi nu sunt sceptic sau fatalist din fire, de această dată îmi permit să susţin că nu. Şi asta deoarece stăm prost la capitolul capacităţii aleşilor locali de a-şi înţelege rolul. După o vechime de doi ani şi jumătate în actualul mandat, avem cel puţin două treimi dintre ei care nu prea au habar ce caută pe scaunele alea scumpe, ca nişte jilţuri. Dovadă este lipsa de participare la dezbaterea proiectelor de hotărâre, pe care mulţi dintre ei le votează maşinal, ca să nu piardă indemnizaţiile. Nu vreau să înjur pe cineva de mamă întrebând ce proiecte măreţe a realizat de când este consilier local şi ce câştig a avut din acestea comunitatea care-i achită participarea la “maşina de vot”. Şi nici nu vreau să umilesc pe cineva spunând că “originalul” Nicolae Nedelcu pare a fi un premiant al anului 2014, pentru modul în care s-a luptat pentru reabilitarea şi modernizarea Cimitirului Eroilor.
La ceasul în care ne despărţim de un an bogat în evenimente pe toate planurile, nu vreau să zic ceva despre cei care – politic vorbind – au sărit din lac în puţ şi acum le tremură frunzele morcovilor înfipţi în partea pe care se aşează în scaunele funcţiilor. Din punctul meu de vedere pot sta liniştiţi, pentru că mortul de la groapă nu se mai întoarce şi şi vor putea păstra mandatele până când o fi… Probleme vor avea la viitoarele alegeri şi ştiu dumnealor mai bine de ce. Personal mi-aş dori ca oamenii comunităţii să fie mai interesaţi de activitatea din legislativul municipal şi să vină în număr mare la toate şedinţele, nu numai la cele în care se discută probleme care-i interesează. Nu de alta, dar aşa ar vedea cine îşi are locul acolo şi cine e “extravilan”, pentru a şti ce trebuie votat în 2016. Nu de alta, dar corul celor care susţin că avem cel mai slab consiliu local din ultimii 25 ani se îngroaşă de la zi la zi. Iar dacă interesele mafiote din interiorul partidelor dictează listele de candidaţi, nu credeţi că a venit timpul să le spunem celor responsabili că noi nu vom mai vota păcălici, păpuşele sau păpuşari?…
Mă opresc deocamdată aici, urându-vă tuturor oamenilor serioşi şi corecţi sănătate, noroc şi un an mai bun, pe măsura aşteptărilor până acum înşelate!
Pentru mai multe articole apasa AICI
Lasă un răspuns