“Aţi prostit poporul cu televizorul!” Lozinca pe care o auzeam cu ani în urmă strigată cu năduf pe străzi, a rămas actuală. Teledependenţa este boala vremurilor noastre. Aproape că nu este casă din ţara asta, în care să nu existe măcar un televizor cu zeci de programe. Din păcate sunt cam o apă şi-un pământ aproape toate posturile. Sau, dacă preferaţi, sunt praf, dacă le judecăm după calitatea programelor. În căutarea senzaţionalului cu orice preţ, acestea contribuie din plin la o îndobitocire premeditată permanentă a telespectatorului.Toate ştirile aduc în prim plan nenorociri: accidente, asasinate, bătăi, curvăsărie, corupţie, incendii, scandaluri, sinucideri, vrăjitorii – într-un cuvânt – tâmpenii. N-am prea avut ocazia să văd promovate fapte bune, care să dea omului de rând încrederea că mâine ar putea trăi mai bine. S-ar părea că există o strategie prin care el trebuie convins că face parte dintr-o naţie de avortoni sau de ticăloşiţi, care nu au dreptul la viitor. Iar dacă vrea să trăiască, să-şi asume condiţia de rob al celor ce i s-au căţărat în spinare şi îl tâlhăresc ca la drumul mare, fără teamă de pedeapsă!
După blestemul telenovelelor – apropo, vă mai amintiţi “Sclava Isaura”?… – au apărut o sumedenie de emisiuni decoltate, ca să nu le spun de genul prostituţia în direct, în care nişte indivizi cu moralitate dubioasă scot în luminile rampei amantlâcuri maneliste, aducătoare de euroi în conturi. Se spune că asta cere poporul şi este adevărat, pentru că aşa a fost educat ani la rând, după cum spuneam mai devreme. Cum să mai vrea o fătucă sau un băiat să înveţe carte sau să muncească, atunci când vede sumedenia de paraşute şi de prăpădiţi ridicaţi în slăvi şi învestiţi cu ranguri de vedete, care-şi etalează în public dedesubturile şi dedesupturile goale şi se fac troacă de porci în direct, pe bani mulţi?… Nu mai zic ceva despre promovarea inculturii unor moderatori revoltători de agramaţi şi de proşti, dar făcând deliciul prostului gust prin tupeu şi lipsă de scrupule împinse dincolo de limitele normalului.
Avem un Consiliu Naţional al Audiovizualului, care parcă nu vede toate astea. Nu pot crede că oamenii trimişi acolo pentru a face un soi de poliţie morală a emisiunilor sunt toţi duşi cu pluta şi nu pot pricepe care sunt pericolele perpetuării unor astfel de atitudini nepotrivite vremurilor în care trăim. Şi când afirm aşa ceva, mă gândesc în primul rând la pericolul inducerii în mintea oamenilor a ideii teribil de periculoase că ar fi o prostie să respecţi nişte reguli în societate şi, cu atât mai mult legile. Sincer, eu mă tem că ne apropiem de ceasul al doisprezecelea, în care fiecare ne vom simţi obligaţi să cerem dreptul de a purta arme de foc pentru a ne proteja pe stradă de teribiliştii care se vor recunoscuţi stăpâni şi sunt gata să facă legea lor cu bâta, sabia ninja sau cu aruncătorul de flăcări ori de grenade antitanc. Şi asta pentru că am văzut destule cazuri în care asasini pe şosele şi nu numai, dacă au nume, sunt protejaţi ori iau condamnări cu suspendare, iar borfaşi de rând sunt trimişi după gratii pentru ani grei de temniţă. N-aş ignora nici cazurile interesate în care televiziunile fac zid de apărare în jurul hoţilor cu gulere albe sau a incompetenţilor din cauza cărora mor oameni nevinovaţi pe capete, dar care mai apoi sunt promovaţi cu inconştienţă de şefii lor ierarhici. Un alt aspect minor – la prima vedere – dar cu consecinţe majore. Am înţeles de ce distinsul nostru CNA nu admite reclame la alcool şi tutun, dar n-am să pricep de ce se dă undă verde la promovarea tampoanelor şi a pilulelor pentru combaterea durerilor menstruale la ore de maximă audienţă. Ce educaţie se face prin aceste reclame?!?… Dincolo de faptul că interzicerea promovării băuturilor şi ţigărilor n-a dus la reducerea consumului ori a contrabandei, statul încasează enorm din taxele pe vicii, permiţându-şi să le achite salarii care, oricum sunt mai mari decât minimul pe economie, celor trimişi probabil politic în CNA. În mintea celor care mai păstrează un dram de uz al raţiunii cu riscul de a fi socotiţi comunişti sau tâmpiţi, luxul de a risipi astfel nişte bani pe cei tot mai evident depăşiţi de situaţie, inclusiv pe plan moral, reprezintă foloase mai puţin cuvenite. Tocmai de aceea aştept de la oamenii pe care i-am trimis în parlament sau în alte instituţii să ia atitudine înainte de a fi prea târziu, pentru a readuce urgent lucrurile pe făgaşul spre normalitatea educaţională, de la care au abdicat destule cadre didactice. Simptomatic a fost faptul că fostul ministru al Educaţiei, Remus Pricopie, habar n-avea de legenda lui Romulus şi Remus, afirmând la televiziune că ar fi fost crescuţi de o vulpe, nu de o lupoaică. Iar un predecesor, Funeriu, făcea şi mai lipsit de graţie în potecă, atunci când susţinea că substantivul “coleg” ar fi de genul neutru. Şi pentru că eu nu pot fi neutru la astfel de inepţii, tuturor celor aflaţi în funcţii de responsabilitate ţin să le reamintesc că “somnul raţiunii naşte monştri”…
Pentru mai multe articole da CLICK AICI
Lasă un răspuns