Trăim vremuri paradoxale. Care par ciudate pentru unii. Pe plan naţional, DNA este vedeta incontestabilă. Ţine prim-planul scenei cu arestările şi denunţurile din dosarele corupţiei. Pentru noi, cei din Curtea de Argeş, deocamdată, chestiile astea par din altă lume. Nu se ştie pentru cât timp, dacă e să dăm crezare la tot ce se şopteşte. Sau se spune deschis, cu răutate ori ca avertisment, ca să-şi ţină gura cei vizaţi de cercetări. Dar avem alte lucruri de mirare mare şi replici demne de oraşul lui Urmuz. Prin care a trecut cândva şi Eugen Ionescu, părintele teatrului absurd. Am conştientizat toate astea în ultima şedinţă de legislativ municipal. Unde am văzut o olimpiadă a situaţiilor şi replicilor caragialeşti. Câştigător fără drept de apel a fost urmaşul lui Marius Chicoş Rostogan, Mihăiţă Nastea. Ajuns în Consiliul Local Curtea de Argeş printr-una din minunile Sf. Sisoe, rămâne discipolul lui DDD. Şi se bagă singur în tomberon, fără să mai aştepte un Tolea Ciumac de Curtea de Argeş. Aşa-zisul consilier independent, plecat din PP-DD cu ordonanţa evadaţilor din vara trecută, se dă de gol că e supus Tăricean la PLR. Şi-l trage la răspundere pe primarul pesedist că nu dialoghează cu partidul-fantomă, care vrea sediu. Tot aşa cum a vrut şi PP-DD, care nu mai există decât de jure. Şi pe care l-a reprezentat tot nenea Mihăiţă, cu acelaşi succes!
În sfârşit, despre morţi numai de bine… Glumeţii se amuzau nevoie mare tot la şedinţa de joia trecută cu sediul luat de pesedişti, la fostul parchet. Şi făceau socotela cam cât îi va costa ca să scoată din ziduri “urechiuşele” uitate. Scump, dar face! – concluzionau unii, amuzându-se de opoziţia de operetă pe care o făcea Alecsei. Care încerca să-i ambiţioneze pe “roşii”, provocându-i că ar fi sediul prea mare pentru un partid tot mai mic, după ce va pierde guvernarea. Dar era şi el luat la ţintă de alţii, c-aşa e-n politică: dai şi iei, loveşti şi o-ncasezi. Cel mai grav e când ai arbitri din afara ringului. Şi cică asta e ultima modă…
Dar să nu ne plângem, ăştia sunt oamenii pe care i-am ales, cu ei dansăm. Păi, ce, la nivel naţional e altfel? Nu, e şi mai rău! Noroc că la ţară pare mai altfel. Sau cel puţin nu s-a auzit despre cine ştie ce mari scandaluri. Acolo, când un fost primar îşi schimbă domiciliul la Colibaşi, nu se înghesuie televiziunile să-l filmeze. E prea mic. În rest s-ar zice că oamenii încearcă să-şi cârpească nevoile. Şi culmea, destui mai şi reuşesc! Deci, încă avem dreptul la speranţe.
Lasă un răspuns