Acesta este imperativul la începutul lui februarie în tot judeţul Argeş. Rând pe rând, gospodarii localităţilor din zona Curtea de Argeş îşi fundamentează planurile de funcţionare şi dezvoltare pornind strict de la banii de care dispun. Aşa este şi normal, pentru că e simplu să visezi, dar trezirea la realitate te poate catapulta în plin coşmar. Şi nu-şi prea doreşte cineva aşa ceva.
De la bun început trebuie să realizăm faptul că se păstrează tradiţia de a nu avea finanţările necesare pentru acoperirea tuturor necesităţilor care presează comunităţile. Un exemplu: alunecările de teren din primăvara anului trecut. Acestea au lovit majoritatea localităţilor din nordul Argeşului. Iar dacă nu sunt stabilizate terenurile, pagubele vor creşte semnificativ, lovind nu numai în interesele proprietarilor particulari, dar şi ale statului. Care, la urma urmei, sunt tot ale noastre. Este de ajuns să luăm în calcul faptul că avem destule drumuri naţionale sau judeţene cu mari probleme, iar investiţiile pentru rezolvarea lor se lasă aşteptate. Fără a incrimina pe cineva, e clar că problemele din infrastructură sunt prost gestionate de ani şi ani de zile. Drumurile Argeşului sunt printre cele mai proaste din ţară, alimentările cu apă şi canalizarea sunt rămase serios în urmă, iar orizontul anului 2018 este destul de aproape cu termenul său ultimativ. Dacă nu vom rezolva problemele, suntem buni de plată, pentru că UE ne-a pus la dispoziţie fonduri pe care nu ne-am învrednicit să le accesăm prin proiecte. Şi chiar atunci când s-au luat bani europeni, accesările au fost pentru săli de sport şi parcuri plasate prin cine ştie coclauri, gondole, terenuri de sport în pantă şi alte inutilităţi. Iar când s-au făcut şi lucruri necesare, fără aprobarea taxidarilor politici, s-a ajuns la condamnări grele.
Asta nu înseamnă că flagelul corupţiei ar fi ocolit Argeşul. Un prim val de condamnări a căzut săptămâna trecută. Greu de spus dacă au lovit unde trebuie. Cert este faptul că mulţi dintre cei care ar avea mari reţineri să se spovedească la procurori, dorm prost în ultimul timp. Chiar dacă deocamdată sunt lăsaţi în pace, sunt ştiuţi şi luaţi în vizor. Şi cei ce se tem au motive, pentru că nu s-au trezit bogaţi peste noapte, din muncă cinstită. Cei mai mulţi se întreabă seara dacă n-ar fi cazul să doarmă pe la prieteni, ca să nu fie săltat de mascaţi dimineaţa, cu circul de rigoare. Cei mai mulţi dintre ei au legături directe cu politica sau cu instituţiile de forţă ale statului. Exemplul Constantin Nicolescu sau Elena Udrea i-a convins că intangibilitatea este o prostie pe care le-a plăcut s-o creadă. Şi, în asemenea condiţii, vă puteţi închipui de ce aleşii locali vor analiza cât se poate de atent cheltuielile propuse prin bugetele pe 2015. Teama cea mai mare este să nu ascundă printre file nişte hoţii de care să ştie o mână de iniţiaţi, dar pe care, la o adică, să le plătească toţi. C-aşa e-n viaţă: unii îşi fac bugetele în bani, alţii le calculează în ani – de recluziune…
Lasă un răspuns