Elementele esenţiale ale stării de sănătate sunt reprezentate de educaţia nutriţională şi bunele obiceiuri alimentare. Aşadar, dieta sau pro-blemele legate de nutriţie contribuie într-un mod substanţial la prevenirea bolii şi a morţii premature, în timp ce erorile aportului alimentar şi ale obiceiurilor dietetice sunt cel mai adesea părţi esenţiale în meca-nismele de dezvoltare ale bolilor. Problemele provocate de dietă au un important impact asupra calităţii vieţii şi a evoluţiei bolilor acute sau cronice. Aşadar, terapia dietetică joacă un rol important atât în prevenţia apariţiei aterosclerozei, cât şi – de exemplu – în tratamentul bolii coronariene avansate. În plus, tratamentul bolii poate duce la consecinţe nutriţionale majore. Nutriţia şi terapia prin dietă sunt o preocupare pentru familie şi pacient, chiar şi atunci când nu sunt dovezi solide pentru a susţine o astfel de terapie. Din studii în domeniu rezultă că tratamentul dietetic ar trebui temeinic documentat şi ar trebui monitorizat, pentru a se putea aprecia impactul avut asupra stării de nutriţie şi a sănătăţii. O recomandare cât mai corectă ar trebui să ţină seama de două lucruri importante. Primul ar fi că aportul dietetic sau necesităţile nutriţionale pot fi alterate de boală sau de tratament, iar al doilea concept ar fi acela că intervenţia nutritivă poate fi critică în prevenirea, urmărirea sau tratamentul bolii.
Recomandări
O problema reală este aceea că oamenii mai degrabă consumă alimente decât nutrienţi, astfel încât factorii psiho-sociali ai ajustărilor dietetice trebuie luaţi în considerare atunci când se iniţiază recomandarea dietetică. Ca medic specialist de familie, pot afirma că varietatea, echilibrul şi moderaţia sunt componente de bază ale idealului dietetic. “Dietery Guidelines for Americans” subliniază necesitatea creşterii consumului de produse cerealiere, vegetale şi de fructe, precum şi a scăderii consumului de grăsimi, grăsimi saturate şi colesterol. Se consideră totodată necesitatea unui consum moderat de zahăr şi de sodiu (sare). Aceste ghiduri pot fi transformate în prescripţii dietetice, prin gruparea alimentelor în categorii bazate pe conţinutul în nutrienţi principali care concordă cu cerinţele nutritive la diferite niveluri ale aportului energetic. Alcoolul contribuie energetic, dar puţin din punct de vedere nutritiv, iar consumul trebuie limitat la nu mai mult de una sau două băuturi zilnic, la adulţii care aleg să bea. Din punctul meu de vedere, toţi medicii care recomandă tratament medicamentos sau chirurgical ar trebui să promoveze creşterea aderenţei la terapia dietetică în funcţie de caz, nu numai de recomandarea regimului igieno-dietetic. Terapia dietetică nu poate fi eficientă dacă nu este urmată sau dacă este urmată incorect. Complexitatea sau costurile dietei, circumstanţele sociale sau de mediu, tipul şi calitatea pacient-clinician, precum şi abordarea de sfătuire şi educare a pacientului vor influenţa aderenţa. Studiile clinice la scară largă au demonstrat că aderenţa poate fi îmbunătăţită, chiar în cazul dietelor complexe, atunci când terapia dietetică include strategii comportamentale şi educative specifice. Strategia de bază pentru creşterea aderenţei este mai degrabă de a alege alimente corespunzătoare, decât de a restricţiona anumite consumuri alimentare. Succesul terapiei dietetice constă în iniţierea unei diete uşoare (sau cel puţin aşa să o perceapă pacientul), identificarea modificărilor pe care pacientul este dornic şi capabil să le facă, contactul frecvent cu medicul sau nutriţionistul care-l încurajează, implicarea şi asistenţa asigurată de membrii familiei şi suportul social. Toate acestea duc la succesul terapiei. Un alt aspect este acela că un rol important pentru acest succes îl reprezintă colaborarea între pacient şi un asistent specializat în nutriţie, acesta asigură îngrijire nutriţională în spital sau ambulator.
Dr. Magda MARIN – medic specialist Medicinã de familie-Ecografie MED CLINIC
Lasă un răspuns